Cronica Red Bull Romaniacs 2026 – Interviuri cu piloții români

Felicitări tuturor sportivilor noștri care cu concurat la Red Bull Romaniacs 2026 – Ediția cu numărul 23! Cel mai dur raliu de Hard Enduro din întreaga lume nu a dezamăgit nici în acest an. A fost greu, lung, intens și sportivii au simțit uneori că traseele sunt fără sfârșit. Felicitări tutur concurenților care au reușit să treacă linia de sosire! Felicitări sportivilor români care au urcat sâmbătă pe podium în ovațiile publicului:

Clasa Adventure Lite:

Adrian Raduta #1238 – Locul II (cu o frumoasă revenire în ultimele două zile de concurs)

Clasa eMoto Hobby:

Dani Otil #e88 – Locul III (frumoasa surpriză românească a acestei ediții, un sportiv polivalent care a demonstrat acum tot ce era de demonstrat)

Red Bull Romaniacs 2026 a fost câștigat pentru a VII-a oară de germanul Manuel Lettenbichler #1, acesta egalând astfel recordul regelui Graham Jarvis. Pe doi sosește bulgarul de la Sherco, Teodor Kabakchiev #11 , iar pe trei James Moore #14 (Africa de Sud).

Cele mai bune clasări finale ale sportivilor noștri pe fiecare clasă au fost următoarele:

Bronze

2 – David Rusanescu #516

3 – Emanuel Gyenes #374

18 – Matei Bortan #524

23 – Andrei Stănilă #373

eMoto

3 – Dani Otil #e88

5 – Mihai Cota #e91

7 – Ionut Cristian Tocitu #e83

8 – Ionut-Cosmin Brinzea #e82

Adventure Core

6 – Florin Marius Avram #1137

26 – Andrea Goga #1134

31 – Alexandru Anghel #1131

Rezultatele complete sunt disponibile aici: https://www.redbullromaniacs.com/…/official-2026-finishers

Interviuri cu piloții români la final de Red Bull Romaniacs 2026:

Emanuel Gyenes:

Red Bull Romaniacs 2026 a fost a 23-a mea participare la cel mai dur concurs de Hard Enduro din lume. Anul acesta am participat la clasa Bronze deoarece am avut o accidentare in raliul Dakar si am fost nevoit sa stau pe dreapta 5 luni si nu am putut sa ma antrenez suficient pentru clasa Silver. Am terminat pe locul 3 la clasa Bronze, un rezultat bun dar nu a fost neaparat un țel pentru mine sa ajung pe podium,am vrut doar sa obtin medalia de finisher. La clasa bronze am intalnit un traseu usor si foarte rapid,m-am simtit bine si mi-a placut sa fiu iarasi in concurs. Multumesc sponsorilor si tuturor care m-au incurajat si m-au sustinut. Anul viitor ne vedem la clasa Silver. Mulțumesc  Autonet Motorcycle Team, Varta, Tiriac Collection, BCR / George Business, Vectra Racing, Motul, NRF, SelfPay, Milwaukee, Cheile Gradistei, FRM, Tarr Beton, Kenny Racing, Ford West Satu Mare și BMW Motorrad Oradea.

David Rusănescu:

Sunt foarte fericit că am luat primul start la Red Bull Romaniacs 26, cea mai grea cursă de hard enduro din lume. Este o competiție la care visam să particip, iar faptul că am fost acolo și am luptat pentru victorie înseamnă enorm pentru mine. După locul 4 obținut în finala Prologului, am preluat conducerea competiției încă din prima zi și am păstrat poziția de lider până în a patra zi, când, la jumătatea cursei, am suferit o accidentare chiar înainte de service point, iar acest lucru m-a costat victoria. Am continuat până la finiș și am încheiat competiția pe locul 2 la categoria Bronze, la doar 3 minute de primul loc. Chiar dacă finalul a fost greu de acceptat, această cursă m-a motivat și mai mult. Mă întorc acasă cu experiență, încredere și dorința de a reveni mai puternic. Mulțumesc familiei, echipei, sponsorilor, tuturor celor care au fost alături de mine și au crezut în mine și, în mod special, antrenorului meu, Alec131.

Sulea Cezar:

A fost pe departe cea mai grea experiență a mea la un concurs, dar pe departe cea mai frumoasă , trasee tehnice , exact cum trebuie , multe secțiuni stil trial unde o mică greșeală putea face diferența dintre finish și abandon. A fost o adevărată provocare să stau 10h pe motor, nu am mai stat în viața mea atât de mult dar și o imensă satisfacție să ajung în fiecare zi la linia de finish fără penalizări!

Matei Borțan:

Red Bull Romaniacs a fost pentru mine cea mai grea saptamana din viata mea, dar și cea mai frumoasa.A fost o experiență deosebită pe care nu o voi uita,trasee frumoase și spiritul de cursă simțea în aer,toată lumea era plină entuziasm și toți oamenii erau plini de suflet. Am reușit să termin pe locul 18 la clasa bronze, un loc bun, dar care nu ma mulțumește complet. Prima zi de pădure am plecat către straja, a fost și cea mai lungă dar pe placul meu, am avut un ritm bun și totul a mers perfect,am terminat pe 14, a doua zi am luat startul și pe prima coborâre am tăiat cauciucul de spate pe prima coborâre,ceea ce ma făcut să merg din ce mai rău și să ma demoralizeze dar și să ma obosească fizic foarte tare, ajungând în service point pe poziția 81, după ce am reparat roata am început să recuperez din locuri și am terminat pe 14. Ziua 3 de pădure – ne întorceam din Straja către Sibiu, am terminat pe 7, dar foarte obosit. În ultima zi voiam să recuperez cat mai mult ca să termin în primi 20 overall, am tras tare până la service point, ajungând pe 2, dar apoi după mi sau rupt bătăturile de la palma  dreaptă și a început să îmi curgă sânge din mâna, abia mai țineam ghidonul în mână și am început să fiu depășit de ceilalți concurenți, terminând ziua finală pe 13. O sa ma odihnesc 1 saptamana și după o sa încep antrenamentele pentru la anul, unde vreau sa termin în primi 3 tot la bronze.Vreau sa mulțumesc și tuturor celor care m-au susitinut: Sherco România, RidersPointRo, TransilvaniaEnduroTours și în special părinților mei fără de care nu aș fi putut realiza nimic!

Ott Kornel (Go Racing București):

Anul acesta am luat startul pentru prima oara la clasa Gold. Prologul mi-a placut, nu am obosit atat de tare pe cat ma asteptam. In prima zi de offroad traseul a fost destul de dur, am reusit sa si depasesc cativa concurenti, apoi am tinut ritmul cu Mathew Green si cand traseul a devenit aproape imposibil chiar ne-am ajutat cativa concurenti intre noi. Zilele 2 si 3 de offroad au fost cu multa piatra, dar si cu sectiuni rapide, per total zile foarte obositoare si extenuante. M-am bucurat cand am revenit in zona Sibiului a patra zi, cu traseu foarte greu si tehnic. Am mers cu multi piloti mai buni decat mine, Gomez, Jarvis, cel mai greu mi s-a parut partea cu LiveManiacs, acolo este nevoie si de o conditie fizica extraordinara. Sunt fericit ca am terminat la prima mea participare la clasa Gold cu bine, pe pozitia 12 in clasamentul final. Multumesc celor care ma sustin, echipei de asistenta, clubului meu Go Racing, echipei mele Beta Romania, si tuturor partenerilor care sunt cu mine in evolutia mea.

Andrea Goga:
Pentru al doilea an consecutiv, m-am aliniat la start la Romaniacs la categoria Adventure, cu un CF Moto MT 450. Anul trecut am terminat la clasa Lite, fiind prima si singura femeie din lume care a terminat la aceasta categorie nou introdusa, cu motoare de adventure, de peste 180 de kg. Anul acesta mi-am dorit sa ajung la finish la noua clasa intermediara, Core; mai greu decat Lite dar mai usor decat Ultimate. Traseul per total mi-a placut foarte tare, superb, chiar daca pe alocuri mi se parea mult mai greu decat pentru ce eram eu pregatita. Am avut coborari de mi-ar fi dat emotii si cu motorul de enduro, urcari prin ramatura cu pietre si pietroaie de n-as fi cutezat sa intru cu motorul de adventure pe ele daca GPS-ul nu insista ca pe acolo e si banda nu confirma, da-da, fix pe aici tre’ sa treci. Am trecut prin momente grele, de la stare de voma de la oboseala, la frisoane de la extenuare, am cazut extrem de mult, nu doar ca era greu ci si pentru ca oboseala se acumula si lasa loc greselilor, dar am avut si impliniri cand imi iesea vreo urcare aparent imposibila.
Cu putin timp inainte de concurs am suferit o pierdere mare, mental nu m-am putut concentra 100% la concurs si asta mi-a ingreunat situatia. Am fost mult mai vulnerabila decat in mod normal, am avut momente de lipsa de incredere in mine, frica si emotiile au ajuns la un nivel distructiv, nu m-am putut hrăni corespunzător si 4 zile am luptat cu mine insumi: nu mai pot, ba da Andrea tre’ sa poti. A fost pentru prima oara cand mi se intampla asta, ma consider un sportiv cu un mental puternic, asa ca gestionarea acestui nou sentiment de frica si emotii la nivel atat de mare mi-a dat ceva batai de cap, recunosc.
In prima zi, cand am ajuns la Petrosani extenuata, am avut pentru prima oara gandul “daca nu pot sa termin”? Am lucrat la strategie si nu ma mai gandeam sa ajung sambata la Gusterita, ci sa ajung de la Start la Service Point, apoi din Service Point la Finish, zilnic. Baby steps. Am redus ritmul, mi-am permis sa ma opresc cand simteam ca nu mai pot, am avut parte si de ajutor din partea celorlalți concurenti cand ma gaseau rastignita cu motoreta de 180 de kile, mereu se opreau sa ma ajute sa ridic grasuta. A doua zi, cu start si finish la Straja, mi-a placut cel mai mult, desi mi s-a parut cea mai tehnica si cea mai solicitanta zi, numai urcari si coborari, si piatra nene, multa piatra. A fost si cu peisaje si cu trasee care ma duceau inapoi la peste 10 ani, cand pe acolo ne dadeam in Campionatul National de Hard Enduro…. Si acum eram cu motorul de Adventure, ca sa vedeti cum evoluam. A treia zi cand am intrat pe AMR, cu intoarcerea la Sibiu, am simtit ca telul meu devine tangibil, dar traseu lung si tehnic cu multe pietre, oboseala acumulata, o secunda de neatentie si la vreo 20 de km inainte de finish iau o o tranta pe o urcare, imi cade motorul pe picior si o durere de am crezut ca mi-am fisurat tibia. M-am smiorcait ceva vreme, am vazut ca pot pune piciorul in scarita, si apoi incet-incet m-am tarat pana la finish. A patra zi, bucla in jurul Sibiului, zi scurta dar intensa, si am zis ca trebuie sa fac si ziua asta cap coada, nu mai conteaza nici durerea, nici oboseala acumulata, nimic altceva. Am avut ritm bun, constant, dar inainte de Service Point am gresit, am intrat pe o bucla de Ultimate unde am luat o tranta de mi s-a declansat sistemul de AirBag din platosa si mi s-au reasezat gandurile ca am dat cu capul de un bolovan de am vazut in ceata 5 minute. Am stat pana mi-a trecut ameteala, pentru ca atunci cand stii ca mai ai 60 de km pana la Gusterita, te ridici si mergi inainte, nu conteaza cum; ametit, cu vederea in ceata, cu un picior taras… te duci sa iei finish-ul mult visat. Au fost 4 zile de negociere cu hai inca putin, numai urcarea asta si te opresti, nu mai pot-ba mai poti, ma doare piciorul/mana/coastele, n-are nimic, mergem mai incet dar invartim roata… etc, etc. Am simtit o bucurie si o implinire foarte mare ca am reusit sa termin toate cele 4 zile de offroad finalizand concursul pe pozitia 26 din 37 de concurenti la clasa Core. A fost mai greu decat ma asteptam, si nu doar din pdv al dificultatii traseului ci si din cauza mentalului subred cu care recunosc, nu sunt obisnuita. As putea spune ca a fost o lupta din care cu siguranta am iesit mai puternica. Nu am accidentari grave, motorul a mers struna pana la capat desi am abuzat de ea, m-am intors acasa asa cum mi-am dorit inainte sa incep aventura asta nebuna: cu Finish la clasa Core, intreaga si sanatoasa. Multumesc tuturor pentru sustinerea din timpul cursei, mi-ar placea ca toti cei care mi-au transmis un gand bun sa simta recunostinta mea asa cum am simtit eu ajutor in cuvintele lor incurajare. Multumesc Go Racing, partenerul si sponsorul principal de atatia ani, colegilor din echipa de asistenta tehnica, multumesc Xplorator Adventures si CF Moto Romania pentru incredere, si mai ales, multumesc celui fara de care nici startul nu il luam daca nu imi era sprijin, Stefan SST-ul meu.

Mădălin Chelcea:

A fost o experienta unica. Sunt bucuros ca am terminat cu bine toate cele 4 zile de offroad. In toate aceste zile am dus o lupta fizica dar si mentala, fiecare zi depasind 130km. Rezultatul meu (loc 4 Silver) se datoreaza in primul rand iubitei mele (Mihaela Ionita) care a fost alaturi de mine cu tot ce inseamna organizarea si pregatirea motocicletei in service point dar si la finalul fiecarei zi de offroad. Multumesc OUA DE TARA pt ca mi-a dat ocazia sa particip la aceasta competitie, multumesc Motoexperience.ro pt ca a fost mereu alaturi de mine, multumesc familiei si tuturor prietenilor care au dat o mana de ajutor!

David Ignat:

Red Bull Romaniacs 2026 a fost una dintre cele mai grele curse din cariera mea. Am luat startul accidentat, după o căzătură serioasă cu doar o săptămână înainte, dar am vrut să duc această provocare până la capăt. Sunt mulțumit că am reușit să termin competiția pe locul 8 la general în clasa Silver și să închei ultima zi pe locul 3. Chiar dacă rezultatul putea fi diferit fără accidentare, sunt mândru că nu am renunțat. Le mulțumesc echipei Wössner pentru tot sprijinul oferit, sponsorilor, familiei, prietenilor și tuturor celor care m-au susținut și au crezut în mine pe parcursul acestei competiții.

Andrei Stănilă:

Red Bull Romaniacs 2026 a fost, fără îndoială, cea mai grea și cea mai frumoasă experiență pe care am trăit-o pe motocicletă. Timp de cinci zile am fost pus la încercare atât fizic, cât și psihic, pe unele dintre cele mai dificile trasee de hard enduro din lume. Am avut parte de câteva căzături grele, de o accidentare la picior și probleme tehnice care m-au obligat să lupt pentru fiecare kilometru. Au fost clipe în care mă întrebam dacă voi mai putea lua startul în ziua următoare, însă dorința de a ajunge la finish a fost mai puternică decât orice obstacol. Sunt extrem de mândru că am reușit să termin competiția pe locul 23 din 225 de concurenți la clasa Bronze. Pentru mine, acest rezultat înseamnă mult mai mult decât o poziție în clasament, este dovada că perseverența, pregătirea și pasiunea pot învinge orice provocare. Le mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine: familiei, prietenilor și tuturor celor care m-au susținut și încurajat pe parcursul acestei aventuri. Fiecare mesaj și fiecare încurajare au contat enorm. Un gând special de mulțumire merge și către sponsorii și partenerii mei, fără de care participarea la o competiție de asemenea nivel nu ar fi fost posibilă. Mulțumesc MotoClub Haita, Visioluce, General Membrane, Rolift, Dera Engineering, Profi Moto Shop, Tabere Straja și Tabere Fitventure pentru încrederea și sprijinul acordat pe tot parcursul acestei curse. De asemenea, mulțumesc Federației Române de Motociclism pentru susținerea sportivilor români și pentru promovarea performanțelor acestora în competițiile internaționale. Red Bull Romaniacs m-a învățat că limitele sunt făcute pentru a fi depășite. Plec de aici cu o experiență incredibilă, cu lecții valoroase și cu o motivație și mai mare. Cu siguranță mă voi întoarce din nou la start!

Sebastian Grosu:

Participarea la Red Bull Romaniacs a fost o experiență intensă și memorabilă, reușind să închei cu bine cea de-a doua prezență în competiție, la clasa Adventure Ultimate – una dintre cele mai dificile, cu un nivel de provocare semnificativ mai ridicat față de anul trecut. Parcursul a fost extrem de solicitant, un adevărat test de anduranță și determinare. Finalizarea unui astfel de concurs aduce un sentiment greu de descris în cuvinte – este o victorie personală și o confirmare a limitelor depășite. Este o experiență pe care orice pasionat de enduro ar trebui să o trăiască măcar o dată în viață. Rezultatul nu ar fi fost posibil fără susținerea partenerilor: Xplorator, CFMOTO, RAMS, Moto24 și Garmin România, cărora le mulțumesc.

Ionuț Tocitu:

Pentru mine a fost a treia participare la Red Bull Romaniacs. Am concurat o data la clasa Silver, iar ultimii doi ani i-am petrecut alaturi de Can-Am Origin. Dupa doua editii impreuna, pot spune ca ne cunoastem foarte bine. Am invatat sa dozez motocicleta exact cum trebuie si sa profit la maximum de tot ce poate oferi pe un traseu atat de dificil. Am avut din nou alaturi Euronautica International si Can-Am Motorcycles, carora le multumesc pentru sustinere si incredere! Prima zi la Romaiacs a fost mai lejera si ne-a prins bine, pentru ca trezitul foarte devreme si kilometrii parcursi pana la start isi spun de fiecare data cuvantul. Din ziua a doua, Romaniacs ne-a aratat adevarata fata cu trasee tehnice, coborari solicitante si sectiuni rapide unde am mers efectiv cat a dus motocicleta. Red Bull Romaniacs este o cursa care te testeaza din toate punctele de vedere. Nu este doar despre viteza, ci despre anduranta, consecventa si puterea de a merge mai departe chiar si atunci cand simti ca nu mai poti. Faptul ca am reusit din nou sa aducem toate cele trei motociclete Can-Am Origin la finishul de la Gusterita inseamna foarte mult pentru noi. Este o confirmare ca aceste motociclete pot face fata uneia dintre cele mai dure competitii de hard enduro din lume. Le multumim tuturor celor care ne-au sustinut pe parcursul acestei saptamani. Ne vedem la urmatoarea editie!

Cota Mihai:

După ce în ultimii 18 ani nu am lipsit la nici o ediție RBR ca și spectator, iată anul acesta am participat în calitate de rider la categoria e – Moto . Ptr mine a fost o super experiență deși dețin motorul Stark de doar 1 luna m-am obișnuit ușor cu el și am regăsit plăcerea în a te da prin pădure . Am terminat cu al patrulea timp prologul din Sibiu iar în prima zi de offroad am avut parte de o accidentare severă la degetul din mijloc al mâinii drepte fapt care m-a costat mult în ritmul de mers și timpul de finish al primei zile. Cu toate acestea următoarele zile am reușit să trec peste dureri și să revin , terminând pe poziția a 5 -a la general în clasa mea. Abia aștept ediția de anul viitor unde îmi doresc să nu mai scap podiumul. Mulțumesc familiei, prietenilor ptr susținere dar și Moto24 ptr ajutor. Enjoy & ride safe